ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie). Vezi definitia »

AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie) Vezi definitia »

VENTROSCOPÍE s.f. (Med.) Examen endoscopic al cavității abdominale; peritoneoscopie. [Gen. -iei. / < fr. ventroscopie]. Vezi definitia »

SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie. Vezi definitia »

AULOFOBÍE s. f. teamă patologică de sunete emise de instrumente de suflat. (< engl. aulophobia) Vezi definitia »