Definita cuvantului temporizator
TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu temporizator
OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor. Vezi definitia »
FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora]. Vezi definitia »
scăciunătór s.n. (reg.) clește cu care se scormonește în foc. Vezi definitia »
FINISÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specialist în operații de finizaj. II. s. n. mașină de finisat stratul de uzură al șoselelor. (< fr. finisseur) Vezi definitia »
ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »