INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité. Vezi definitia »

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Vezi definitia »

PÁCOSTE s. pramatie Vezi definitia »

abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr. abnormité, germ. Abnormität) Vezi definitia »

INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité) Vezi definitia »