Definita cuvantului teodicee
TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teodicee
PALÉE1 s.f. Picior intermediar de susținere a grinzilor principale ale unui pod de lemn. [Pron. -le-e. / < fr. palée, cf. lat. palus – stâlp]. Vezi definitia »
ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și de la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidées. Vezi definitia »
PROCTORÉE s. f. scurgere mucoasă prin anus. (< fr. proctorrhée) Vezi definitia »
MEZOGLÉE s. f. masă gelatinoasă între peretele extern și cel intern al corpului celenteratelor (meduze, hidre etc.). (< fr. mésoglée) Vezi definitia »
BRACTÉE s. f. frunză modificată la subsuoara căreia se formează o floare sau o inflorescență. (< fr. bractée) Vezi definitia »