Definita cuvantului execuție
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu execuție
NERVURÁȚIE s.f. ♦ (Liv.) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. ♦ (Constr.) Ansamblu de nervuri al scheletului de rezistență al unei construcții. [Gen. -iei. / < fr. nervuration]. Vezi definitia »
TURCOFILÍE s. f. atitudine turcofilă; turcomanie. (< fr. turcophilie) Vezi definitia »
PARAMIOTONÍE s. f. afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. (< fr. paramyotonie) Vezi definitia »
FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio]. Vezi definitia »
ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione]. Vezi definitia »