DISMORFÍE s. f. diformitate a (unei părți a) corpului; dismorfoză. (< fr. dysmorphie) Vezi definitia »

STRATIGRAFÍE s. f. 1. ramură a geologiei care studiază evoluția scoarței terestre; geologie istorică. 2. procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren. 3. tomografie. 4. dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă. (< fr. stratigraphie) Vezi definitia »

ARTERIECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni dintr-o arteră. [Pron. -ri-ec-, gen. -iei. / < fr. artériectomie, cf. lat. arteria – arteră, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

GĂZDOÁIE, găzdoaie, s. f. (înv. și reg.) 1. Stăpâna casei (în raport cu oaspeții sau cu chiriașii săi); gospodină. 2. Chiaburoaică. [Pr.: -doa-ie] – Gazdă + suf. -oaie. Vezi definitia »

FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia. Vezi definitia »