Definita cuvantului terasă
TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terasă
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba. Vezi definitia »
STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță. Vezi definitia »
tinctúră (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX). Vezi definitia »
ARBORÁDĂ, arborade, s. f. Schelet de susținere a pânzelor unei nave. – Din arbore. Vezi definitia »
ARNÉZĂ s. f. figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească. (< fr. arnèse) Vezi definitia »