Definita cuvantului teritoriu
TERITÓRIU s. n. 1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică. ◊ porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat. 2. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teritoriu
MARMAZÍU, -ÍE, marmazii, adj. (Reg., despre vin, rar despre rachiu) Purpuriu, roșu-deschis; p. ext. de bună calitate. [Var.: marmanzíu, -íe adj.] – Din naramziu. Vezi definitia »
EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi. Vezi definitia »
SILÍCIU s. n. metaloid din grupa carbonului, negricios în stare amorfă și cenușiu când este cristalizat, răspândit în natură. (< fr. silicium) Vezi definitia »
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. Vezi definitia »
SAIGGÍU, saiggii, s. m. (Înv. și reg.) Slujbaș al Porții care strângea în Principatele Române darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Var.: saegíu, saiggí, saigíu s. m.] – Tc. sayıcı. Vezi definitia »