Definita cuvantului terminus
TÉRMINUS s. n. inv. 1. demarcație (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. loc, punct care marchează sfârșitul. ◊ punct final de oprire al unui mijloc de transport; stația ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terminus
PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) Vezi definitia »
CIROCÚMULUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, formați din grupe albe separate. [< fr. cirro-cumulus]. Vezi definitia »
ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »
APULEIUS, Lucius (c. 125-c. 180), scriitor latin. Capodopera sa, romanul fantastico-realist „Metamorfozele” sau „Măgarul de aur”, conturează o imagine pitorească a vieții cotidiene a epocii. Scrieri retorice („Florilegii”) și filozofice. Vezi definitia »
NÍDUS s. n. aspect radiologic al nucleului foarte vascularizat al osteomului osteoid. (< germ. Nidus, lat. nidus) Vezi definitia »