ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. Vezi definitia »

MANGÚSTĂ, manguste, s. f. Mamifer carnivor din sudul Asiei, cu corpul alungit, suplu, cu bot ascuțit, cu labe scurte, cu coadă lungă și stufoasă și cu blană cenușie, aspră (Herpestes mungo). – Din fr. mangouste. Vezi definitia »

ÓRBOTĂ, orbote, s. f. V. horbotă. Vezi definitia »

dáună (dáune), s. f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (cf. REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager. Vezi definitia »

ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, care se prezintă ca o masă negricioasă și cu un luciu aproape metalic. [< fr. alabandine]. Vezi definitia »