îmbălțátă adj. f. (reg.; despre mireasă) cu balțul (vălul) pe cap; înhobotată, îmbrobodită. Vezi definitia »

bleándă (blénde), s. f. – 1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele). Vezi definitia »

-ORÁMĂ elem. „spectacol”, „priveliște”. (< fr. -orama, cf. gr. orama, privire) Vezi definitia »

CONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei. [Cf. fr. conjonctivite]. Vezi definitia »

CARPÉLĂ s.f. Frunză modificată care intră în compunerea pistilului la plantele angiosperme sau care poartă ovulele la plantele gimnosperme. [< fr. carpelle, cf. gr. karpos – fruct]. Vezi definitia »