COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. Ușor de transmis de la o persoană la alta. [< fr. communicatif]. Vezi definitia »

(Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. EX:copilas, copacel, frumusica Vezi definitia »

PERMISÍV, -Ă adj. care manifestă o mare toleranță față de comportamentul nonconformist; îngăduitor, tolerant. (< fr. permissif) Vezi definitia »

FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Vezi definitia »

LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif) Vezi definitia »