CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopódă s. f.] – Din fr. céphalopode. Vezi definitia »

DEADWOOD DÉD-UD/ s. n. legătură la proră și la pupă între etravă și, respectiv, etambou și chilă. (< engl. deadwood) Vezi definitia »

HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj. (Despre animale) Care are șase picioare. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Clasă de insecte cu șase picioare; p. ext. denumire mai veche dată insectelor; (și la sg.) insectă care face parte din această clasă. – Din fr. hexapode. Vezi definitia »

izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv. Vezi definitia »

ANTIPÓD s.m. Loc de pe pământ diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior]. Vezi definitia »