Definita cuvantului test
TEST1 s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ◊ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu test
TRIPLUSALTÍST s. m. sportiv care execută triplusalt. (< triplusalt + -ist) Vezi definitia »
REPREZENTAȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al reprezentaționalismului. (< engl. representationist) Vezi definitia »
FAGOTÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la fagot. [Cf. it. fagottista, germ. Fagottist]. Vezi definitia »
gaullíst [au pron. o] (gaul-) adj. m., s. m., pl. gaullíști; adj. f., s. f. gaullístă, pl. gaullíste Vezi definitia »
trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »