EBRÁIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus) Vezi definitia »

CORÍNTIC, -Ă adj. Din Corint; corintian. ◊ Ordin corintic = ordin arhitectonic din vechea Grecie, caracterizat prin coloane zvelte, cu capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă în volută; coloană corintică = coloană aparținând acestui ordin. [< Corint – veche cetate grecească]. Vezi definitia »

obtuzúnghic (triunghi ~) (-tu-zun- / -tuz-un-) adj. m.; pl. f. obtuzúnghice Vezi definitia »

HEMIPLÉGIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hemiplegie. [< fr. hémiplégique]. Vezi definitia »

ANACROMÁTIC, -Ă adj. (Despre un sistem optic) Care dă imagini cu contururi estompate. [Cf. gr. ana – în urmă, chroma – culoare]. Vezi definitia »