TELETÉX, teletexuri, s. n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecționat. – Din fr. télétex. Vezi definitia »

SCÓLEX s.n. (Zool.) Partea anterioară a teniei, care poartă organele de fixare. [< fr. scolex]. Vezi definitia »

NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-cortex, engl. neocortex. Vezi definitia »

VÓRTEX s.n. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. [< fr., lat. vortex]. Vezi definitia »

EXTISPÉX s.n. invar. Extispiciu. [< lat. extispex]. Vezi definitia »