darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător). Vezi definitia »

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan. Vezi definitia »

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco]. Vezi definitia »

BAC², bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac. Vezi definitia »

ȘÉRLAC s.n. v. șelac. Vezi definitia »