picat în cur / în fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (pentru cineva sau ceva). Vezi definitia »

OFIÚR s. m. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mai lungi, foarte mobile; șarpe-de-mare. (< fr. ophiure) Vezi definitia »

DUR¹ adj. (muz.) major. (< germ. dur) Vezi definitia »

condúr (condúri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr. cundură, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, îl deriva de la ϰόντουρος „fără coadă”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); încondura, vb. (a se încălța cu pantofi) care nu trebuie confundat cu încondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede că condrățel, s. m. (păduche) este o reducere de la condurățel; însă semantismul nu este clar (după DAR, este cuvînt legat de condran, s. m. „larvă de bondar”, și cu mag. kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu cotroței, s. m. pl. (Bucov., paste făinoase). Vezi definitia »

BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat. ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, scr. blavor. Vezi definitia »