ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă. [Pr.: -ni-on] – Fr. anion (< gr.). Vezi definitia »

BALATON [bɔlɔton], lac sărat de origine tectonică, în V Ungariei, în C. Dunării Mijlocii, la poalele M-ților Bakony, la 105 m alt.; 596 km². Lungime max.: 78 km; ad. max.: 11 m. Legat prin canale de Dunăre (canalul Sió). Complex balneoclimateric. Navigație. Pescuit. Parcul național Tihany (1952). Vezi definitia »

CANTÓN s. n. 1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului. 2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia. 4. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. 6. (herald.) piesă de formă pătrată, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia. (< fr. canton) Vezi definitia »

icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri Vezi definitia »

ANACREON (ANAKREON) (c. 560-c. 478 î. Hr.), poet grec. Cîntece erotice și de banchet. Admirat pentru perfecțiunea liricii sale, a fost frecvent imitat, începînd cu epoca elenistică (poezia anacreontică). Vezi definitia »