múzică (múzici), s. f. – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. muzica. Fr. musique, și în mr. din it. musica, cf. tc., bg. muzika. Este dubletul lui musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl. musikija. Ortografia musică (și der.) este înv. – Der. muzic, s. m. (înv., muzician), din it. musico; muzical, adj., din fr. musical; muzicant, s. m., din germ. Musikant; muzicesc, adj. (înv., muzical); muzicuță, s. f. (armonică; Arg., gură). Vezi definitia »

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette]. Vezi definitia »

FUCSÍNĂ s.f. Materie colorantă, roșie, folosită în industria textilă și în pielărie. [Scris și fuxină. / < fr. fuchsine]. Vezi definitia »

MELANOTROPÍNĂ s. f. hormon al lobului mijlociu al hipofizei, care stimulează secreția de melanină. (< germ. Melanotropin) Vezi definitia »

igurțeálă s.f. (reg., înv.) lapte închegat din care se face urda. Vezi definitia »