MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite]. Vezi definitia »

chibrit, chibrituri s. n. (șc.) nota unu. Vezi definitia »

scăndălít, -ă, adj. (înv.) insultat, jignit; lezat. Vezi definitia »

pârcít s.n. (reg.) 1. pârcire. 2. perioada de împerechere a oilor și a caprelor. 3. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. Vezi definitia »

schizmuít, -ă, adj. (înv.) prefăcut, nesincer, fățarnic, viclean. Vezi definitia »