plop (plópi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). – Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf. alb. pljep (Philippide, II, 651), it. chioppo (Battisti, II, 907), cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego, RFE, IV, 205), cf. v. fr. peuple › peuplier. – Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi); plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias); plopiș, s. n. (pădure de plopi). Vezi definitia »

Snop de crengi verzi sau uscate folosit, în zona Brașovului, pentru a încinge cuptoarele pentru copt pâine. Etimologie necunoscută (probabil de la asemănarea cu o oaie bearcă, deoarece snopilor li se tăiau vârfurile și astfel căpătau o formă anume și destul de regulată). Vezi definitia »

op s.n.-opera literara sau stiintifica; lucrareçarte. Vezi definitia »

GRIZUSCÓP s. n. aparat care arată dacă procentul de grizu din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. (< fr. grisouscope) Vezi definitia »

EPÍSCOP¹ (EPISCÓP), episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus. Vezi definitia »