Definita cuvantului tonus
TÓNUS s. n. 1. stare de funcționare a mușchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. 2. (fig.) energie, vigoare. (< fr. tonus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tonus
AURÉUS s. m. monedă romană de aur. (< lat. aureus) Vezi definitia »
PÁNUS s.n. 1. Vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. [Scris și pannus. / < fr. pannus, cf. lat. pannus – tumoare]. Vezi definitia »
STRATOCÚMULUS s.n. Formație compusă din nori cumulus și stratus cu bază ondulată, situați la o altitudine medie de 2000 m; cumulostratus. [< fr. strato-cumulus]. Vezi definitia »
BÁMBUS, bambuși, s. m. Plantă exotică arborescentă cu tulpină lemnoasă, goală pe dinăuntru, din care se fac construcții ușoare, mobile etc. (Bambusa arundinacea). – Germ. Bambus (fr. bambou). Vezi definitia »
VÁLGUS s.n. (Med.; op. varus) Deviație a piciorului în afară. [< fr., lat. valgus]. Vezi definitia »