PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro. Vezi definitia »

ANESTEZIMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea cantității de anestezic inhalat. 2. aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o regiune a corpului. (< fr. anesthésimètre) Vezi definitia »

OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (după fr. contremaître). Vezi definitia »

TERÉSTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr. terrestre, lat. terrestris) Vezi definitia »