APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application. Vezi definitia »

paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile Vezi definitia »

SPLANHNOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a viscerelor, făcută cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unei singure persoane (rege, împărat, țar, șah etc.) și se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituțională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituție. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie. Vezi definitia »

SURDOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care studiază surzenia. [< surdo- + -logie]. Vezi definitia »