VRĂJITÚRĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -ură. Vezi definitia »

OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină]. Vezi definitia »

OBIELÚȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță. Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acțiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistență. Vezi definitia »

CATALECTICĂ (‹ fr.) s. f. Compartiment al metricii în versificație antică, tratând despre finalurile ritmice ale versurilor. V. clauzulă. Vezi definitia »