Definita cuvantului trac
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trac
CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque. Vezi definitia »
ZGÂRIÁC, zgâriéci, s. n. Compas de tâmplărie. (zgâria + suf. -ac) Vezi definitia »
ceanác (-enáce), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac. Vezi definitia »
iatác (iatácuri), s. n. – 1. (Înv.) Pat. – 2. Dormitor, budoar. – 3. (Înv.) Persoană care ascunde tîlhari. – Var. ietac. – Mr. γiatache. Tc. yatak „pat” și „tăinuitor de tîlhari” (Roesler 592; Șeineanu, II, 220; Lokotsch 995; Ronzevalle 173), cf. ngr. γιατάϰι, bg. jatak. Vezi definitia »
AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.) Vezi definitia »