Definita cuvantului tragic
TRÁGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tragic
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique. Vezi definitia »
strâjníc, strấjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec. Vezi definitia »
ALOCRÓNIC, -Ă adj. care se produce în timpuri diferite. (< fr. allochronique) Vezi definitia »
BIOPSÍHIC, -Ă adj. biopsihologic. (< engl. biopsychical) Vezi definitia »
NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico]. Vezi definitia »