ÓPUS s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus) Vezi definitia »

TÚRNUS s.n. Interval de timp în care se efectuează complet un anumit proces, o anumită operație de deplasare; grafic de serviciu. [< germ. Turnus, it. turno, cf. lat. turnus – instrument pentru întors]. Vezi definitia »

sufgdus Vezi definitia »

ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s.n. Contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. [< fr. opisthotonos, cf. gr. opisthen – în spate, tonos – tensiune]. Vezi definitia »