cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ. Vezi definitia »

CROMOFOTOGRAVÚRĂ s. f. fotogravură policromă. (< fr. chromophotogravure) Vezi definitia »

FLEBOSCLERÓZĂ s.f. Scleroză a peretelui venos. [< fr. phlébosclérose]. Vezi definitia »

dódă (dóde), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted). Vezi definitia »

MĂCIUCHÍȚĂ, măciuchițe, s. f. (Rar) Măciucuță. – Din măciucă + suf. -iță. Vezi definitia »