Definita cuvantului transcendental
TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoașterii) care premerge experienței și o condiționează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu transcendental
CONCURENȚIÁL, -Ă adj. unde intervine sau poate interveni concurența (1); competitiv. (< fr. concurrentiel) Vezi definitia »
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Vezi definitia »
RURÁL, -Ă, ruráli, adj. ~ Medic rural. Vezi definitia »
SACRÁL2, -Ă adj. care îmbracă un caracter sacru; sacrat1. (< fr. sacral) Vezi definitia »
TENSIONÁL, -Ă adj. 1. referitor la tensiune (1). 2. referitor la presiunea lichidelor organice. (< fr. tensionnel) Vezi definitia »