Definita cuvantului transductiv
TRANSDUCTÍV, -Ă adj. care transformă ceva în altceva (asemănător); (fiz.) care transformă o mărime în alta. ♦ (log.) raționament ~ = raționament în care trecerea de la un adevăr la altul nu se face în virtutea unei necesități logice, ca în cazul raționamentului deductiv, ci în virtutea unor coincidențe întâmplătoare; transducție (1). (< fr. transductif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu transductiv
AUTOEDUCÁTIV, -Ă adj. referitor la autoeducație. (< it. autoeducativo) Vezi definitia »
DIFUZÍV, -Ă adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. (< fr. diffusif) Vezi definitia »
INTERACTÍV, -Ă, interactívi, -e, adj. Referitor la interacțiune, cu caracter de interacțiune. ♦ (Despre regimul de lucru al unui sistem de calcul) Caracterizat prin împărțirea facilităților de calcul între mai mulți utilizatori, aflați în interacțiune permanentă cu sistemul. (< engl. interactive) Vezi definitia »
IMPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care exprimă un ordin; poruncitor. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. 2. care se impune ca o necesitate absolută. II. s. n. 1. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație. 2. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice. (< lat. imperativus, fr. impératif) Vezi definitia »
INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra propriului corp, în special asupra activității organelor viscerale. [Cf. fr. intéroceptif]. Vezi definitia »