cráinic (cráinici), s. m. – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl. krai „margine”, cf. craină. Der. crăni(ci), vb. (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, s. m. (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, s. m. (Mold., petrecere). Vezi definitia »

GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -ce, adj. (Rar) Groaznic. – Din grozav + suf. -nic. Vezi definitia »

ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viață. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viață]. Vezi definitia »

PEDOCLIMÁTIC, -Ă, pedoclimatici, -ce, adj. Referitor la condițiile de sol și de climă. – Pedo[logic] + climatic. Vezi definitia »

APERIÓDIC, -Ă adj. 1. lipsit de periodicitate; aciclic. 2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru. (< fr. apériodique) Vezi definitia »