ÁRIE², arii, s. f. 1. (Geom.) Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime. Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale, a unei limbi etc. ♦ Fig. Întindere. – Lat. lit. area (fr. aire). Vezi definitia »

NITRIFICÁȚIE, nitrifîcații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification. Vezi definitia »

ANOMÍE² s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume]. Vezi definitia »

LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie. Vezi definitia »

podánie, podánii, și podénii, s.f. (înv.) dare care se percepea de la cei care posedau sau aveau în folosință un pod umblător; podărit. Vezi definitia »