CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică. Vezi definitia »

rășínă (rășíni), s. f. – Smoală, catran. – Mr. (a)rușină. Lat. resῑna (Pușcariu 1443, REW 7244), cf. alb. ršinë (Philippide, II, 652). – Der. rășinos, adj. (cu rășină), a cărui der. directă din lat. resῑnōsus (Pușcariu 1444) este incertă. Vezi definitia »

troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai). Vezi definitia »

pisică, pisici s. f. (intl.) poșetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăți metalice care se trec una peste alta. Vezi definitia »

BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence) Vezi definitia »