Definita cuvantului trenă
TRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trenă
berétă (beréte), s. f. – Bască. Fr. béret. Vezi definitia »
AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.). Vezi definitia »
corcofeálă, corcoféli (corcoféle), s.f. (reg.) 1. terci. 2. minciună. Vezi definitia »
INOBEDIÉNȚĂ s. f. lipsă de obediență; nesupunere. (< in1- + obediență) Vezi definitia »
HENDIÁDĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în înlocuirea unui substantiv însoțit de un atribut prin două substantive; înlocuire a unui atribut adjectival cu unul substantival. [Pron. -di-a-. / < fr., lat., gr. hendiadys]. Vezi definitia »