EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme) Vezi definitia »

STAHANOVÍSM s. n. (În fosta U.R.S.S. și sateliții comuniști) Metodă de lucru bazată pe o mai bună exploatare a inițiativelor și a experienței profesionale ale muncitorilor și, în paralel, pe spiritul de emulație, cu scopul de a mări capacitatea de producție. (n. pr. Stahanov + suf. -ism; cf. fr. stakhanovisme, engl. Stakhanovism; v. et. la stahanovist) [TLF, MW] Vezi definitia »

PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreísm s. n.] – Din fr. pythagorisme. Vezi definitia »

PARACRONÍSM s.n. (Rar) Greșeală constând în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. [< fr. parachronisme]. Vezi definitia »

ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme. Vezi definitia »