RAS², -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. Vezi definitia »

plaivás (-se), s. n. – Creion. – Var. plaivaz. Germ. Bleiweiss, prin intermediul sb. plajvaz (Borcea 179). Vezi definitia »

fas, fasuri s. m. cap, țeastă. Vezi definitia »

compás (compásuri), s. m. – 1. Instrument de măsură și trasare a cercurilor. – 2. (Înv.) Busolă. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR). Vezi definitia »

MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum. Vezi definitia »