PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique]. Vezi definitia »

FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din fr. phonétique. Vezi definitia »

EPULÓTIC, -Ă adj. (Despre remedii) Care cicatrizează; cicatrizant. [< fr. épulotique, gr. epoulotikos]. Vezi definitia »

TOPONÍMIC, -Ă, toponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține toponimiei, privitor la toponimie, de toponimie. 2. S. n. Nume propriu de oraș, de stat, de apă, de munte etc.; toponim. – Din fr. toponymique. Vezi definitia »

sólotnic, sólotnici, s.m. (înv.) unitate de măsură a greutății (pentru aur și argint), care a variat între 4,19 și 4,25 grame. Vezi definitia »