crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

VASCULARÍTĂ s. f. angeită; vasculită. (< fr. vascularite) Vezi definitia »

ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. Lucrare de sculptură în (baso)relief. ◊ Procedeul anaglifelor = procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Fr. anaglyphe (lat. lit. anaglyphus). Vezi definitia »

ANCABLÚRĂ s. f. unitate de lungime, a zecea parte dintr-o milă marină. (< fr. encablure) Vezi definitia »

HÁRFĂ, harfe, s. f. V. harpă. Vezi definitia »