TAHIMÉTRU² /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer) Vezi definitia »

RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer. Vezi definitia »

INSALÚBRU, -Ă, insalubri, -e, adj. Care este dăunător sănătății prin nerespectarea regulilor de igienă; nesănătos. – Din fr. insalubre, lat. insalubris. Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre. Vezi definitia »

IZOPERIMÉTRU s. n. figură geometrică ale cărei perimetre sunt egale. (< fr. isopérimètre) Vezi definitia »