téter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creație expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s. m. (prost), cu suf. -ză; tititez, s. n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduș; copil, obraznic, băgăreț), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s. f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s. n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, grație, farmec); terteleac (var. terteleci), s. n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék, cf. perpelici. Explicațiile lui titirez porninid de la ceh. titerka „jucărie” (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiași rădăcini pare să aparțină titilă, s. f. (căpățînă, tărtăcuță; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s. n. (culme, vîrf). Vezi definitia »

GRÍER, grieri, s. m. V. greier. Vezi definitia »

RANGER [RÉN-GER] s. m. soldat dintr-un corp de elită al armatei americane. (< engl., fr. ranger) Vezi definitia »

STRÉLER, strelere, s. n. Dispozitiv care servește la operația de filetare. – Din germ. Strähler. Vezi definitia »

DICASTÉR s.n. 1. Nume dat fiecăreia dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor în vechea Atenă. 2. Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ♦ (Fig.) Tribunal, instanță de judecată. [Var. dicasteriu s.n. / < fr. dicastère, gr. dikasterion, cf. dikazein – a judeca]. Vezi definitia »