Definita cuvantului trincă
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trincă
mezzosopránă [zz pron. ț] (-so-pra-) s. f., g.-d. art. mezzosopránei; pl. mezzosopráne Vezi definitia »
AMILOGENÉZĂ s. f. proces de sinteză a amidonului. (< fr. amylogenèse) Vezi definitia »
scămătúră, scămătúri, s.f. (înv.) destrămătură. Vezi definitia »
ceaúlă s.f. (înv.) înfățișare plăcută. Vezi definitia »
TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z