ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um. Vezi definitia »

DICȚIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse în altă limbă. 2. Listă alfabetică de termeni (cu explicațiile necesare) aparținând unei anumite științe, arte etc. [Pron. -ți-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium]. Vezi definitia »

SPECULÁR, -Ă adj. 1. (min.) care răsfrânge lumina. 2. referitor la oglindă; care pare văzut într-o lumină. ♦ (psihiatr.) halucinație ~ă = halucinație în care bolnavul se vede el însuși în fața lui. (< fr. spéculaire) Vezi definitia »

NUCELÁR, -Ă adj. Al nucelei. [Cf. fr. nucellaire]. Vezi definitia »

ACȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor de acțiuni (II). (< fr. actionnaire) Vezi definitia »