SEDÚCȚIE s. f. seducere. ◊ (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio) Vezi definitia »

pragmátie s.f. (înv.) lucrare, operă. Vezi definitia »

XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente și bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie. Vezi definitia »

CONTENTÁȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat. contentatio) Vezi definitia »

EMBRIOGENÍE s.f. Embriogeneză. [Gen. -iei. / < fr. embryogénie, cf. gr. embryon – embrion, gennan – a naște]. Vezi definitia »