CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »

REPARTÍȚIE s.f. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦ (Concr.) Înscris prin care se repartizează o locuință. ♦ (Ec.) Proces de repartizare a produselor între membrii societății, determinat de relațiile de producție din acea societate. [Gen. -iei, var. repartițiune s.f. / < fr. répartition]. Vezi definitia »

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

CRANOLOGÍE s. f. v. craniologie. Vezi definitia »

CLORUREMÍE s.f. (Med.) Cloremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorurémie]. Vezi definitia »