pujlí, pers. 3 sg. pujléște, vb. IV (reg.) 1. (despre câini; în forma: pujni) a lătra răgușit. 2. (refl.) a se strica, a se face de nimic. Vezi definitia »

tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta. Vezi definitia »

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. Vezi definitia »

pilí (pilésc, pilít), vb. – 1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130). Vezi definitia »

sidili, sidilesc I. v. t. (înv.) a dichisi. II. v. r. a se dichisi. Vezi definitia »