îmbredelí, îmbredelésc, vb. IV (reg.) 1. a strânge (un lanț sau o funie) cu un bredel. 2. a lega fără temei, provizoriu. 3. a coase rău, a însăila. 4. (refl.) a se încurca, a se înnoda (băierile, firele). 5. (refl.) a trăi cu cineva în concubinaj. Vezi definitia »

TUBULI- elem. tubi-. Vezi definitia »

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli) Vezi definitia »

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire) Vezi definitia »

TELI- elem. „femeie, femelă”. (< fr. thély-, cf. gr. thelys) Vezi definitia »