CÂNTĂRÍT², -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări. Vezi definitia »

FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. Vezi definitia »

nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință). Vezi definitia »

GĂITĂNÍT, -Ă, găităniți, -te, adj. (Despre iarbă) Răsucit la vârf. [Pr.: gă-i-] – V. găităni. Vezi definitia »

primitít s.n. (reg.) înlăturare, curățire, măturare a plevei și paielor unor cereale (la vânturatul acestora cu lopata); primiteală. Vezi definitia »