CALÍCIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice) Vezi definitia »

zamparagíu (-ii), s. m. – Haimana, pungaș. Tc. zampara (Șeineanu, II, 383). – Der. zamaralîc, s. n. (haimanalîc), din tc. zamparalik. Legătura acestor cuvinte cu geampara nu este clară. Vezi definitia »

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. Vezi definitia »

BÁRIU s. n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Fr. baryum (< gr.). Vezi definitia »

HIPOTÉCIU s. n. strat dens de hife care formează peretele bazal al apoteciului. (< lat. hypotecium) Vezi definitia »